Din brazda neagra de pamant arat in care erau semanate boabe de porumb a incoltit papusoiul.A plouat,a fost soare,iarasi au cazut ploi si papusoiul a crescut in cateva zile inaltut.Era verde,viguros de'ti era mai mare dragul sa'l privesti.
Intr'o zi mai insorita,in apropierea lui a rasarit si un fir de buna-dimineata.Cu sfiala a scos capul din pamant si a inceput incetisor sa creasca.Insa zilele treceau si buna-dimineata nu izbutea deloc sa se inalte.Era tare firava,sarmana.A incercat de mai multe ori sa se ridice spre lumina,dar totul era in zadar.Slabuta cum era,cadea de fiecare data pe pamant,neizbutind sa se inalte spre cer.
Papusoiul a vazut'o azi,a vazut'o maine si i sa facut mila de ea si i'a spus sa se infasoare de tulpina lui si impreuna sa se inalte spre lumina.
Mult s'a bucurat buna-dimineata si nu stia cum sa'i multumeasca(pesemne ca i'a auzit Dumnezeu rugaciunile si a vazut necazul ei).
Asa a inceput prietenia intre papusoi si buna-dimineata.Si au crescut impreuna si au trait in buna-intelegere,ca doi frati, ridicandu'se spre cer.
Pe la mijlocul verii papusoiul se facuse inalt de nu se mai vedea omul din el.Buna-dimineata crescuse so ea inaltuta si gratioasa,iar pe la inceputul lui iulie inflorise.Il impodobise pe papusoi cu multe cupe de flori in nuante gingase de albastru.Era tare bucuroasa ca in felul acesta isi putea arata recunostinta ca i'a salvat viata.Iar papusoiul era bucuros ca i'a infrumusetat viata.
Si asa au trait toata vara fericiti,in pace.Au mai trecut peste ei si vanturi si furtuni,dar prietenia lor a ramas neschimbata.
De la un timp vremea a inceput sa se raceasca.Ploile au devenit mai dese,iar soarele isi dadea caldura cu tot mai multa zgarcenie.Venise toamna.Papusoiul se schimbase.Pe zi ce trecea se facea tot mai palid si se usca pe picioare."Vai,s'a imbolnavit prietenul meu" se gandea infiorata buna-dimineata.
-Am imbatranit si vremea mortii mele s'a apropiat.Cred ca in curand va trebui sa ne despartim...
Buna dimineata nu'i lua in seama vorbele si incerca in tot felul sa'l mangaie.Isi inmulti numarul florilor,isi spori mireasca si gingasia,chema fluturii si albinele ca sa'l inveleasca,dar totul a fost in zadar.Papusoiul se ofilea si ingalbenea tot mai mult,devenind auriu.
Batranul papusoi se induiosa cand o vedea pe prietena lui cat se straduia sa'i faca viata mai frumoasa,dar se framanta ce va face ea dupa ce el nu va mai fi.
Intr'o zi in lanul de porumb se facu forfota mare.Venise timpul secerisului.Din departare se auzeau harsaituri de secera.
-Mi s'a apropiat sfarsitul,zice papusoiul.Secera mortii ma cauta,dar tu trebuie sa te salvezi de la moarte.De acum esti puternica si te vei descurca si singura.Da'te jos de pe mine.Te rog,salveaza'te.
Dar buna-dimineata nici nu vroia sa auda si ii raspunse hotarat:
-Nu plec,dragul meu prieten.Ori impreuna vom trai,ori impreuna vom muri.Altfel nu se poate!
In acel moment secera s'a apropiat de tulpina papusoiului.Buna-dimineata a vazut'o si l'a imbratisat si mai strans pe prietenul ei,papusoiul.Intr'o clipa cei doi au fost taiati si aruncati intr'un snop mai mare.
Un copil s'a aplecat si a ridicat papusoiul plin de flori albastre,iar intre panuse a gasit trei stiuleti mari si galbeni ca aurul.
O prietenie ca sa fie adevarata trebuie sa fie dezinteresata,sa te ajute sa te inalti spre Lumina,sa te ajute sa te ridici de cate ori cazi,si,in cele din urma,sa dainuiasca pana la moarte si pana dincolo de moarte,in ceruri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu